Funcţionarea şi construcţia unei orgi
Lucrul manual şi artistic în construcţia de orgi este interesant si diversificat.
Organistul aşezat la consolă, foloseşte mâinile şi picioarele pentru a cânta la diferite rânduri de taste numite claviaturi.
Mâinile le utilizează pentru claviatură. O orgă poate avea mai multe claviaturi de acest gen, care se aseamană cu cele de la pian cu excepţia faptului că sunt de dimensiuni mai mici. Pedalierul se manevrează cu ajutorul picoarelor.
Lateral langă claviaturi sunt situate registrele. Acestea pot fi manipulate de organist pentru a activa sau dezactiva şirurile de tuburi numite registre.
Cutia de suflu
Cutiile de suflu reprezintă piesa centrală a unei orgi. Fiecărei claviaturi îi corespund una sau mai multe cutii de suflu. O orgă cu 3 manuale şi o pedală dispune deci in principiu de 4 cutii de suflu.
Fiecărei cutii de suflu îi corespunde o cameră de vânt care este prevazută cu mai multe ventile. În momentul în care se apasă o tastă, aerul este condus prin intermediul unui canal îngust spre tuburi. Diferitele şiruri de tuburi (registre) stau la partea superioară a unei cutii de suflu. Doar atunci cand este tras un registru, aerul poate să patrundă în tuburi şi să producă astfel un sunet. În faţa fiecarui tub este situată o dubla supapă.
Fiecare registru are o anumită tonalitate dispunând atât de tuburi mari pentru sunetele grave cât şi de tuburi mici pentru sunetele acute. În funcţie de materialul de confecţionare exista tuburi din lemn şi tuburi metalice. După modalitatea de producere a sunetelor acestea sunt numite tuburi labiale sau tuburi de ancie (linguale).
Mărimea unei orgi
O orga mica dispune de 10 pana la 15 registre, una medie de 15 pana la 40 şi una mare de 40 până la 100 de registre şi respectiv de 100 până la mii de tuburi.
Măsura unui tub (mensura) poate fi începând cu 5 mm şi poate să ajungă pân la 10 m iar diametrul poate varia de la 3 mm până la 60 cm.
Partea mecanică a unei orgi
Legătura dintre tastele manualelor precum şi dintre pedale şi ventilele de ton ale tuburilor se numeşte tractură. Legătura dintre tracţiunile registrelor de la consolă şi ventilele registrelor se numeşte mecanică de registre sau tractura registrelor.
Transmiterea mişcărilor se făcea mai de mult mecanic prin pârghii, axe etc.
În jurul anului 1900 transmiterea se făcea pneumatic iar incepând cu secolul 20 aceasta a fost inlocuita de un circuit electric.
În prezent se utilizează, la tractură, principiul electric deocarece este considerat de către organişti a fi cel mai sensibil şi cel mai direct.
Contructorul de orgi trebuie să cunoască toate aceste sisteme pentru întreţinerea şi restaurarea instrumentelor mai vechi.
Sistemul de alimentare cu aer
Rezerva de aer este formată cu ajurul unor burdufuri (foale) speciale care au ca scop înmagazinarea aerului. În prezent aceste sunt umplute cu ajutorul unui ventilator electric. Acesta realizează un curent de aer constant, care pătrunde prin cutia de suflu în tuburi si crează sunetele.
La restaurări se încearcă prelevarea sistemului manual. Apăsarea burdufurilor era înlocuita în trecut de un calcant. Un organist putea să exersese deci doar în prezenţa altei persoane care se ocupa cu pomparea aerului.
Bufetul
Bufetul din lemn are în acelaşi timp rol de schelă de susţinere a diferitelor piese ale orgii precum şi rol de a îmbrăca şi de a forma rezonanţa. Bufeturile au fost, în funcţie de epocă, mai mult sau mai puţin ornamentate artistic. Punctul culminant în construcţia de orgi a fost atins în timpul epocii barocului.
Prospectul orgii sau faţa este considerată a fi partea frontală a unei orgi. De cele mai multe ori acesta este într-un mod impresionant şi este dominat de tuburile principale. Orgile mai vechi sunt deobicei mai artistice din punct de vedere al ornamentelor şi al culorilor.
|
