Tuburile
Există o mare varietate de tuburi. Tuburile labiale reprezintă aproximativ 85% din totalitatea rezervei de tuburi a unei orgi. În cea mai mare parte acestea sunt din metal si anume de cele mai multe ori din aliaje de cositor şi plumb sau din lemn.
Construcţia de orgi este o artă
Mesteşugul constructorului de orgi şi a celui care realizează tuburile au rămas în principiu aceleaşi de-alungul timpului. O singură mare modificare trebuie menţionată: până în secolului 19 organistul îşi crea singur atât orga cât şi tuburile necesare funcţionării acesteia. Începand cu epoca industrializării s-a format ca profesie individuală cea de constructor de tuburi.
Tuburile scurte produc sunete acute iar cele lungi sunete grave. Forma conică sau cilindrică a tuburilor, dacă sunt acoperite sau nu, mărimea şi forma deschiderii, toate aceste aspecte influenţează tonalitatea şi timbrul sonor.
Tuburile de ancie produc o varietate de sunete în funcţie de mărimea diametrului lor, în funcţei de forma lor cilindrică sau de pâlnie, acestea fiind doar principalele diferenţe.
Partea principală a unui tub este reprezentată de un aliaj de cositor şi plumb. Rareori se utilizează şi cuprul sau zincul. Aliajul dorit (cositor-plumb) este amestecat într-un cuptor de topire unde sunt adaugate urme de antimoniu, cupru şi alte substanţe păstrate secrete de către anumiţi constructori de tuburi.
Topitura este turnată pe bancul de turnătorie. În acest fel metalul poate să se răcească în lipsa tensiunii sub formă de plăci brute. Acestea sunt apoi prelucrate până la obţinerea grosimii dorite.
Forma dorită a tubului în facere este mai întâi însemnata pe o placă apoi decupată. În continuare piesa decupata este rulată, sudată şi finisată. Sudatul reprezintă munca principlală a constructorului de tuburi şi necesită o mână calmă si sigură.
Aptitudinile şi exigenţele cerute unui constructor de orgi în formare
Muncile efectuate la o orga sunt foarte variate, presupunând o mare îndemanare şi cunoştinţe exacte ale profesionistului. Deoarece fiecare orgă este un unicat, constructorul de orgi trebuie să stăpâneasca diferitele principii şi metode pentru a putea să le aplice la fiecare instrument în parte.
Materialul utilizat în cea mai mare parte este lemnul şi anume lemnul masiv. Prelucrarea lemnului masiv necesită stăpânirea unor cunoştinţe speciale despre materiale, deoarece acesta 'lucrează' sub variaţii de temperatură şi umiditate. Pentru construirea bufetului din lemn constructorul de orgi trebuie să cunoască tehnicile de prelucrare a lemnului masiv. Deoarece măsura pentru fiecare orgă precum şi a îacăperii variaza de la caz la caz, nici în contrucţia tuburilor nu poate exista o producţie în serie. Constructorul de orgi învaţă să contruiască atât tuburi din lemn cât şi din metal.
Construcţia propriu-zisă a unei orgi cuprinde fabricarea pieselor individuale precum consola, tracturi, cutiile de suflu, tuburile din lemn şi din metal, sistemul de alimentare cu aer, bufetul. Lucrul efectuat pentru realizarea fiecărei piese cere îndeplinirea anumitor cerinţe. Cunoştinţe riguroase şi experienţa sunt de mare ajutor. Execuţia fiecărei piese a unei orgi este îndeplinită de diferiţi lucrători iar la sfârşit toate se asamblează pentru a forma orga. Munca de grup este deci un lucru important şi trebuie să decurgă de comun acord.
Pentru a fi transportat, instrumentul trebuie să fie desasamblat încă o dată. Doar la locaţia specificată orga este montată definitiv. Aici are loc intonarea şi acordajul orgii. Intonatorul şi acordorul trebuie să fie un bun constructor de orgi deoarece el este ultimul care lucreaza la orgă şi trebuie să fie capabil să detecteze lipsurile din domeniul tehnic şi să le înlăture. Din când în când contructorul de orgi se ocupă şi de instrumente deja existente si anume de întretinerea lor, curăţarea, revizia, acordarea. Şi acestea din urmă pot fi foarte captivante deoarece un instrument vechi poate povesti lucruri interesante din timpuri trecute, dacă se observă şi se ascultă cu atenţie.
|
